Calatori prin viata

calatorie cu masina

Ieri, am facut un drum pana la Pitesti, motiv pentru ceva introspectie turistica. Nu prea am apucat sa zic pe aici, dar pentru mine, calatoria/vacanta, este pe baza de automobil. Nu am nimic nici cu trenul si nici cu avionul, dar, unde-mi si place destul de mult sa conduc, gasesc vacantele facute cu masina, drept ideale. Calatorind cu masina, ai niste avantaje clare. Voi incerca, candva, o lista cu ce avantaje vad eu in calatoria cu masina. Acum, despre altceva vreau sa zic…despre mine si cei doi frati ai mei.

Dap, am doi frati, eu fiind cel mai mare. Cumva, am avut norocul de niste parinti ce ne-au tot plimbat in copilarie, dar gustul pentru calatorit, l-am mostenit doar eu. Daca ne vede cineva impreuna pe toti trei, cu siguranta realizeaza ca suntem frati. Fizic, semanam destul de mult. Dar atat, aici se termina orice aseamanare.

Cum zic si inteleptii, suntem simpli calatori prin viata, iar la final, cand tragi linie, ramai doar cu experientele acumulate. Si, in drum spre Pitesti, am incercat sa vad ce fel de calatori suntem noi, eu si fratii mei.

Eu-As pleca oricand, oriunde. Am dormit in cort, am urcat pe munti si am mancat prin tavernele localnicilor. Socializez cu oricine si nu gasesc o bariera in limba interlocutorului…atata timp cat am maini si ceva mimica, ma pot face inteles de oricine. Cazare…atata timp cat pretul este corect pentru conditiile oferite, un asternut curat este suficient.

Mijlociul-Asta nu ar pleca de acasa nici batut. Se limiteaza la ce deplasari face cu serviciul, dar si la alea le spune pas daca are ocazia. Noroc ca are copil si-l mai bate la cap sa-l duca pe undeva. O saptamana la mare, intotdeauna in Eforie si o data pe vara, merge pe Transfagarasan. Cam asta-i genul de vacanta.

Cel mic-Fratele cel mic e mai plimbat. Nici el nu iese din tipare si prefera comfortul oferit de o pensiune/ hotel. E pe principiul, macar in concediu sa munceasca altul pentru mine. Asta, mai poate fi salvat…l-am tot batut la cap sa iasa din tara si pana la urma, a iesit. A fost la Roma si in Bulgaria. A cam inceput sa-i placa. Am asa o impresie ca nu pleca din tara pe motiv de lipsa de orice notiune de alta limba decat cea materna. Cred ca a vazut ca dracu nu e atat de negru. Oricum, ramane fanul vacantei linistite, ce se inchide in fiecare seara la restaurant.

Asta ar fi…tu, ce fel de calator esti?

 

4 Comments

  1. M-am regasit mult in articolul tau. Si eu as calatori oricand, oriunde. Am dormit in cort 14 zile la rand (ca record consecutiv) si…alte randuri. Dorm la hostel, socializez cu toti oamenii, as dormi si in casele localnicilor. Calatoresc cu avionul, trenul, masina personala, bla bla car, autostop, pe jos. Am calatorit prin canicula, am calatorit prin ploaie. Noaptea, uneori, visez…calatorii :)). Mananc in restaurant, mananc in bodega, mananc „on the go”, mananc un sanvis din rucsac, pe o bordura. Imi plac orasele istorice, imi plac capitatele, muntele cu ale lui creste, plajele cu a lor liniste, ador salbaticia. Ce fel de calatoare sunt? Full time, daca as putea. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *